E clar pentru toată lumea că discuțiile de la Riyadh și Paris au o miză uriașă, iar România are o poziție geografică strategică în acest context. Urmează cea mai mare reconstrucție din istorie, una care o va depăși cu mult pe cea realizată prin Planul Marshall. Acesta a costat, la vremea lui, echivalentul a 150 de miliarde de euro și a dus la crearea OECD, organizație la care România aspiră să devină membră. Pe de altă parte, răspunsul Uniunii Sovietice de atunci a fost CAER-ul, care astăzi nu mai există.
Estimările actuale arată că refacerea Ucrainei va necesita cel puțin 500 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, războiul s-a încheiat, iar acum începe reconstrucția – acesta este subiectul central al negocierilor de la Riyadh și Paris. Întrebarea esențială pentru România este: suntem pregătiți să participăm la acest proces?
Din păcate, nu. Industria românească suferă. După liberalizarea prețului la energie în aprilie, fabricile și combinatele din țară riscă să devină „consumatori vulnerabili”. Arcelor Mittal Hunedoara s-a închis, iar marile combinate din Galați, Târgoviște și Călărași sunt în pragul colapsului. Azomureș și Oltchim au probleme de ani de zile. Între timp, importurile din alte state europene, unde industria beneficiază de sprijin guvernamental, pun o presiune suplimentară asupra producătorilor locali.
Se vorbește despre pericolele de securitate ale României, având cea mai lungă graniță cu Ucraina și, posibil, în viitor, cu Rusia. Însă adevăratul pericol este altul: lipsa unor fabrici și combinate care să poată contribui la reconstrucția Ucrainei și, implicit, să genereze venituri uriașe pentru țară.
Cei aflați la conducere trebuie să ia măsuri urgente pentru revitalizarea industriei: să stimuleze investițiile, să asigure energie la prețuri competitive și să creeze politici publice care să mențină fabricile funcționale. Este esențial să sprijinim sectoarele-cheie – construcțiile, chimia, metalurgia, siderurgia și industria grea – pentru a putea participa activ la acest proiect de reconstrucție.
În timp ce la Riyadh au loc discuțiile de pace, ne putem aminti că anul trecut olimpicii români la chimie au obținut patru medalii. La Paris, unde negocierile continuă, tinerii noștri au câștigat opt medalii. Acum e momentul ca România să câștige și ea o „medalie” – un loc la masa reconstrucției Ucrainei.
